Mâine începe şcoala. Nici nu ştiu dacă să mă bucur, sau să fiu tristă. Nu prea o să simt diferenţa, cred…că aşa, la şcoala, aş schimba doar locaţia în care fac ceva inutil şi nu prea interesant. Nu-mi săriţi în cap, nu aia e definiţia mea pentru şcoala, nici vorba. Nu sunt împotriva ei. La naiba, nimeni nu vrea să înceapa! De ce nu s-ar face un sondaj? Toata lumea ar mai vrea vacanţă, până şi profesorii aka salariaţii (sau dacă ar fi să mă iau după cum spun ei, nu prea) Să se facă ce vrea poporul! Circula săptămâna trecută (sau poate mai demult, nu ştiu, am pierdut noţiunea timpului vacanţa asta) zvonul cel mai minunat, cum că începe numai prin douăzeci şi ceva. Ce bine m-am bucurat. Ah…sublim sentiment. Dar nu. Începe mâine şi n-avem ce să facem să schimbăm asta.
Vacanţa asta nu am facut nimic remarcabil. Poate doar concertul Placebo, dar pe care sigur nu l-am făcut, dacă nu se pune că am ţipat şi sărit şi transpirat excesiv şi suportat multe ore de tren. Revenind, mă simt totuşi bine că nu sunt printre ăia care la începutul verii şi-au propus şi să mute munţii din loc, să meargă la Madonna, să citească tot ce se poate, să vadă toate filmele existente şi inexistente, să îşi schimbe înfăţişarea de să nu-i mai recunoşti, să se tundă la Simon din Londra, să urce vârful Aconcagua, să nu mai poată de solicitat de noii prieteni făcuţi şi aşa mai departe..şi până la urmă punctul..culminant al vacanţei le-a fost când au mers cu bunicii la Felix. Nu, DECI eu nu mi-am propus să fac nimic. Dar când mă gândeam la nimicul ăsta, nu era chiar aşa de în puterea cuvântului. Vroiam să fac multe, dar nu ştiam ce, deci nu ştiam nimic specific, sper că ăsta e cuvântul.
Revenind la şc. A început febra pregătirilor pentru ea. Plin prin toate supermarketurile sau cum le-or zice ălora mai mari şi mai de la ieşirea din oraş, plin e nene de copilaşi mai mici sau mai mari, mai descurcăreţi sau mai tonţi, mai cu mămica, mai cu tăticu. Eu sunt obsedată de penare. Îmi plac. Şi încă alea cu cel puţin 4 “compartimente”. Şi când merg să-mi iau totfelu, văd că toată lumea vrea penare mici. De ce? Adică ştiu că ziceţi toţi că-s mai practice şi plodu nu tre să care mult, şi sunt de acord. Dar sunt unele penare oribile, mici şi urâte parcă îs portfarduri. Pfoai, şi ce mă enervează când mă duc şi io ca tot elevu să îmi iau rechizite, şi nu pot că stă o mamă imensă cu o voce imensă (?) pe toată lungimea raionului cu căruţ şi copil cu tot. Şi nu poţi să o rogi să se dea puţin că vrei să-ţi iei o radieră, că ea ori e gingaşă cu progenitura, ori urlă la ea, ori vorbeşte..ţipă la telefon cu ea că ce să ia şi ce să nu ia şi cât de roşu îi Spidermanu de pe stiloul roşu. Ffffuuu-
În fine, sper să am o toamnă activă, vă doresc şi vouă acelaşi lucru! Ambiţie am să fac treaba, ceva, nimic specific. (Sper să nu plouă mult toamna asta, uraaaasc ploile de toamnă, mai ales de toamnă târzie, nu-s nicicum.)
